|
|
|
|
Bine ati venit!
|
|
|
|
|
Cand mintea sau sufletul sunt afectate, ai nevoie de ajutor profesional oferit cu calm, intelegere si respect. La noi veti gasi servicii moderne de psihiatrie si psihoterapie pentru adulti.
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Depresia la copii si adolescenti
|
|
|
Depresia la copii si adolescenti este mai usor de diagnosticat cand apare brusc la copii fara tulburari psihice in antecedente. Deseori insa, apare insidios, la copii care au suferit mai multi ani din cauza sindomului de hiperactivitate si deficit de atentie, a anxietatii de separare sau a unor simptome depresive intermitente.
Desi criteriile oficiale sunt aceleasi ca in cazul depresiei la adulti, depresia la copiii mici se va manifesta preponderent prin simptome somatice, agitatie psihomotorie si halucinatii congruente cu dispozitia trista sau iritabila.
De multe ori parintii nu observa depresia deoarece unii copii pot fi tacuti si retrasi.
La adolescenti, iritabilitatea, nelinistea, nervozitatea si dorinta de retragere sociala si de a nu comunica cu parintii sunt o modalitate frecventa de expresie a depresiei. Multi au un comportament sfidator, negativist, fug de acasa sau isi doresc acest lucru, se implica in comportamente periculoase sau isi "controleaza" anxietatea sau sentimentele de tristete cu droguri sau alcool. Presiunile crescande asociate cu adolescenta pot depasi capacitatea unor tineri de a le face fata.
Reactivitatea si sensibilitatea la trauma este mai mare decat la adulti. Parintii pot pune schimbarile de comportament pe seama tulburarilor tipice adolescentei iar diagnosticul si tratamentul pot fi mult amanate.
Performanta scolara este aproape intotdeauna afectata iar debutul la varsta mica poate insemna un istoric de depresie cronica ce va afecta copilul pe durata intregii vieti.
Riscul de suicid este crescut odata cu inceperea pubertatii, pana la 20 % din liceenii din SUA au avut ideatie suicidara si 10% au experimentat comportamente suicidare. Deseori, suicidul apare la adolescentii vulnerabili sau la cei cu tulburari psihice ca o reactie la un stresor recent: esec scolar perceput ca umilitor sau ca urmat de o pedeapsa, respingere in dragoste, conflicte cu parintii, consum de alcool/droguri etc.
Tratamentul este similar cu cel pentru adulti si este condus de catre un medic psihiatru specializat in psihiatrie pediatrica.
Deseori parintii vor fi si ei implicati in tratamentul pshiatric, putand ajuta semnificativ la imbunatatirea starii psihice a copilului lor. Pe langa insotirea copilului la medicul psihiatru, urmarirea tratmentului medicamentos, a efectelor adverse si a compliantei, ei vor putea contribui si la succesul tratamentului psihologic.
Astfel, deseori ei vor putea:
- exersa cu adolescentul/copilul aflat intr-o forma de psihoterapie abilitatile noi invatate de acestia
- invata abilitati noi de comunicare cu adolescentul, pentru a reduce eficient conflictele cu acesta (s-a dovedit ca un mediu perceput de adolescent ca prea critic si ostil sau din contra excesiv de protectiv si intrusiv este un factor care agraveaza tulburarea depresiva a copilului)
- intreba specialistul despre rolul pe care dinamica sau istoria familiei a contribuit la aparitia simptomelor depresive si felul in care se pot face schimbari care sa fie benefice pentru restaurarea starii de bine psihic atat pentru fiica/fiu cat si pentru parinti.
Copilul meu este deprimat. Am gresit noi ca parinti cu ceva?
Nu exista un singur raspuns la aceasta intrebare. La copil ca si la adult sunt implicati atat factori genetici (mosteniti) si biologici (lipsa anumitor neurotransmitatori la nivel cerebral) cat si factori sociali si psihologici.
Copiii sunt insa mai sensibili la conflicte, la neglijarea/lipsa satisfacerii unor nevoi emotionale sau la expunerea la traume psihice sau fizice. Certurile din casa sunt percepute ca violente, infricosatoare iar uneori copilul se poate simti chiar vinovat pentru ele. Nu ar trebui ca un copil sa asiste la certuri si nici sa fie expus sau, mai rau, sa fie victima violentei fizice sau verbale(bataie, jigniri, tipete). Nu ar trebui sa devina o moneda de schimb/tampon in cadrul conflictelor dintre parinti. Expunerea unui copil la violentele care insotesc adesea consumul de alcool este deseori asociata cu dezvoltarea unor tulburari psihice mai tarziu. Faceti eforturi de a oferi copilului dumneavoastra un mediu calm, linistit si securizant pentru a se dezvolta! Acest lucru ii va aduce mult mai multe beneficii decat orice nivel material de trai!
Experimentarea pierderilor (prin deces, despartire, separare, mutare etc) afecteaza mai mult un copil fata de un adult. Explicati copilului ceea ce se intampla, fiti calm si rabdator si fiti disponibil pentru manifestarea tristetii. Nu mintiti copilul, incercati sa ii explicati adevarul pe intelesul sau. Nu este sanatos nici pentru adult dar mai ales pentru copil "ingroparea" tristetii ( fraze de genul:"nu mai plange, esti mare acum" ,"nu mai plange, era doar un coleg/hamster/catel etc", "nu mai plange, imi face rau sa te vad trist" nu sunt deloc recomandabile).
Copilul dumneavoastra preia in mod constient dar mai ales inconstient toate modelele despre viata de la parintii sai. Atentie, nu va lua ceea ce ii spuneti ca e bine sa faca/sa simta/sa gandeasca ci ceea ce vede la dumneavoastra ca faceti/simtiti /ganditi. Echilibrul dumneavoastra psihic, abilitatile dumneavoastra de a face fata vietii devin modelul sau de viata pentru viitor.
Si la adulti se pot identifica astfel de factori in istoria personala a pacientilor cu depresie, dar ceea ce este diferit la copii este ca acesti factori se pot rezolva acum, cand inca nu au lasat "cicatrici" pentru restul vietii.
Implicarea parintilor in procesul de intelegere a nevoilor afective ale copilului si schimbare este ESENTIAL. Aceste lucruri nu se predau insa la scoala iar cunostintele dar si cerintele psihologice moderne au evoluat foarte mult. Multi parinti nu stiu pentru ca nu au invatat ce nevoi psihologice are copilul la diferite varste, asa ca greselile pot fi frecvente. Exista in prezent astfel de cursuri penru parinti si pentru viitorii parinti.
Fiecare parinte isi doreste ceea ce e mai bun pentru copulul sau. Nu exista insa parinte perfect, ci doar unul dispus sa invete sa fie INDEAJUNS DE BUN!
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
